Filme

  • Wadjda (Bicicleta verde): un film extraordinar dintr-o tara unde cinematografele sunt interzise


    Sursa review.

    Simplul fapt ca este prima productie realizata in intregime in Arabia Saudita, face din "Wadjda" un film remarcabil. Trebuie mentionat ca in Arabia Saudita cinematografele au fost interzise in anii '80 sub motivatia ca sunt o sursa de manipulare si de pierdere de timp.

    Regizorul este Haifaa Al-Mansour, o femeie extrem de pasionata de arta cinematgrafica, care de nenumarate ori a fost nevoita sa ofere indicatii in timpul filmarilor prin intermediul unui walkie-talkie, dintr-o camioneta, deoarece nu putea fi vazuta lucrand alaturi de barbati.

    Este primul film saudit care a participat la Academy Awards, iar comitetul national a fost nevoit sa mearga in Dubai pentru a putea viziona filmul.

    Firul actiunii este captivant, iar povestea este spusa fara exagerari, cu un lirism puternic si radiaza de o caldura impresionanta. Ideea povestii este simpla: o fata de 10 ani, numita Wadjda viseaza sa aiba o bicicleta. O bicicleta de domnisoara, verde-smarald, cu mansoane cu paiete care flutura in vant si o sonerie. Bunul ei prieten Abdullah, un baiat, are deja o bicicleta, iar Wadjda vrea sa ii demonstreze ca il poate intrece pe 2 roti. "Sa pierzi in fata unei fete va fi o pierdere dubla!"ii promite ea, in una din multele fraze ce capteaza cu ingenuitate sexismul si nedreptatile tarii in care traieste.

    Wajda devine o mica antreprenoare sarguincioasa in ambitia ei de a pune mana pe bicicleta visurilor: impleteste bratari si le vinde colegelor sau, contra unei mici sume de bani, face pe postasul. Niciodata nu isi pune problema ca este considerat scandalos si dezonorant pentru o domnisoara sa mearga pe o bicicleta. Cand la scoala se anunta o competitie de recitari din Coran, unde o importanta suma de bani se pune la bataie, nefiind foarte pasionata de "tocit pe de rost", Wadjda achizitioneaza un joc educativ care sa o ajute in invatare, tot timpul profitand de pauze pentru a exersa cu Abdullah mersul pe bicicleta.

    Nu este o noutate pentru un film sa observe represaliile unei societati prin ochii unui copil, insa tanara actrita poseda expresivitatea si stapanirea de sine ce fac din Wadjda un puternic caracter complex, nu doar un instrument de narare a povestii. Este un bun strateg, si o rebela cu o privire cuceritoare si neastamparata.

    Spre deosebire de colegii ei ascultatori, Wadjda adora sa danseze dupa ore in dormitorul de acasa pe melodii precum "Tongue Tied". De aktfel, mica "dracusoara" se pare ca este pasionata chiar si in viata de zi cu zi de facut boroboate, inclusiv la auditii ea imitandu-l pe Justin Bieber la proba vocala.

    Filmul este mai mult decat portretul unei fete exceptionale. Din unele puncte de vedere, filmul este o "felie de viata"", un documentar antropologic despre o societata atat de straina celor din lumea I.
    Vedem cladiri de culoarea nisipului, strazi acoperite de praf. O vedem pe mama fetei la mall, unde este nevoita sa probeze o rochie la toaleta. Observam modul de preparare a unei cine sau probleme de zi cu zi pe care elevii le intampina la scoala, inacceptabile intr-o societate moderna.

    Cele mai aspre critici aduse misoginismului intrinsec din Arabia Saudita se vad in scenele cu mama Wadjdei, care, neputand sa aduca pe lume un baietel este in pericol de a pierde interesul sotului sau, care ar putea sa isi ia o a doua nevasta. Rabdarea, simtul umorului si ambitia cu care mama face fata fiecarei noi zile sunt extrem de profunde si miscatoare prin simplitatea lor. Momentele de umor te devasteaza prin adevarurile urate pe care le ascund: cand Wadjda cade de pe bicicleta, mama sa striga, cu un zambet pe buze, "Your virginity!".

    Poate ca filmul nu reinventeaza roata, dar sigur o "pedaleaza" intr-un stil cuceritor.

1 Articol(e)